LUCIAN BLAGA
50 de ani de la moarte
Date biografice: n. 09.05.1895, Lancrăm - m. 06.05.1961, Cluj. Poet, dramaturg, prozator, publicist şi traducător.
Provenit dintr-o familie de preoţi cu 9 copii, Lucian Blaga îşi începe şcoala în comuna natală şi continuă cu cea săsească din Sebeş (1902-05). Liceul la Braşov (1905-1914), seminarul teologic din Sibiu, absolvit în1917, apoi Facultatea de Filozofie din Viena (1917-1922).
Debut literar cu poezii în revista Românul (1910) şi în volum cu Poemele luminii (1919), pentru care
primeşte Premiul Academiei Române. Stabilit la Cluj (1920), va fi unul din întemeietorii cercului şi revistei Gândirea, alături de Cezar Petrescu.
Intră în diplomaţie şi între 1926-1939 este ataşat cultural şi de presă la ambasadele din Varşovia, Praga, Lisabona, Berna şi Viena. Cariera diplomatică nu îl stânjeneşte în activitatea literară, Blaga publicând în această periodă trei volume de versuri, mai multe piese de teatru şi lucrările ce vor constitui sistemul său filozofic.
În 1936 devine academician şi din 1939 profesor la Universitatea din Cluj. Din 1945 nu mai are voie să publice decât traduceri, iar în 1948 este îndepărtat şi de la catedră. În 1956, Blaga este nominalizat la Premiul Nobel, dar statul român nu putea suferi o astfel de umilinţă şi premiul este atribuit spaniolului Juan Jiménez.
Încetează din viaţă la puţin timp după o parţială reabilitare.
Iniţial dionisiacă, influenţată de Nietzsche (Poemele luminii, Paşii profetului), lirica de maturitate a poetului e străbătută de sentimentul dorului şi obsesia morţii, de primejdiile cunoaşterii şi devenirii cosmice. Sistemul său filozofic organizat trilogial este axat pe cele cinci orientări kantiene: cunoaştere, cultură, valori, cosmologie şi antropologie, susţinând autonomia filozofiei şi a celorlalte forme umane de creaţie. În fine, teatrul său de factură expresionistă, deşi puţin jucat, mai ales după 1945, ocupă un loc de frunte în dramaturgia epocii, comparabil prin
valoare doar cu creaţia lui Camil Petrescu
Opera (selecţie)
Poezie: Poemele luminii (1919); Paşii profetului (1921); În marea trecere (1924); Laudă somnului (1929); La cumpăna apelor (1933); La porţile dorului (1938); Nebănuitele trepte (1943); Postume: Vârsta de fier, Cântecul focului, Corăbii cu cenuşă, Ce aude unicornul.
Dramaturgie: Zamolxe, zeu păgân (1921); Tulburarea apelor ( 1923); Daria (1925); Ivanca
(1925); Meşterul Manole (1927); Cruciada copiilor (1930); Avram Iancu (1934); Arca lui Noe (1944); Anton Pann (publicată postum, 1964).
Filosofie: Pietre pentru templul meu (1919); Ferestre colorate (1926); Trilogia cunoaşterii (1943); Trilogia culturii (1944); Trilogia valorilor (1946); Discobolul (1945); Elanul insulei (1977, eseu publicat postum).
Proză: Hronicul şi cântecul vârstelor (volum autobiografic, publicat pustum,1965); Luntrea lui Caron
(roman, publicat postum, 1990): Traduceri: Faust (1955); Din lirica universală (1955); Din lirica engleză (1957); Lessing: Opere (Opere I-II, 1958); Hörderling.
Aprecieri critice:
- Vladimir Streinu: « Lirism gnoseologic, lirismul lui Blaga se constituie din aspiraţia spiritului său la cunoaşterea totală (...). El a dat de cu vreme de izvoarele propriei poezii, pe care, formulându-le mai întâi ca pe nişte enunţuri de teoreme ale misterului cosmic, le va demonstra liric în versuri.. ».
- Pompiliu Constantinescu: « Tragedia de cunoaştere experimentată de poezia d-lui Blaga ia lăsat o aspiraţie spre moarte, care-l însoţeşte chiar şi în aparenta lui împăcare cu lumea. Metafizica sa îşi clădeşte un univers legendar, în absolutul unei candori originare, din cenuşa marilor îndoieli.
În cea de-a doua zi de sărbătoare, au fost invitati elevi ai scolilor vecine carira le-a fost prezentată oferta educaţională. 
