Anul 2012 are un nume simbolic: „Anul Caragiale”
La 30 ianuarie se împlinesc 160 de ani de la naşterea lui
I.L. Caragiale, unul dintre clasicii literaturii române alături de Mihai
Eminescu şi Ion Creangă. Tot în acest an, în luna iunie, se vor marca 100 de
ani de la moartea marelui dramaturg.
160 de ani de la nașterea lui I.L. Caragiale au făcut ca anul 2012 să fie dedicat
maestrului umorului românesc. Anul acesta poartă simbolica titulatură „Anul Caragiale”. Poate că personajele
negative ale lui Caragialeformează o mare parte a
societăţii de astăzi, care trebuie să îşi celebreze „maestrul”. Numele lui Caragiale sau ale personajelor sale sunt purtate
de concursuri literare, de reviste, de colegii naţionale. Portretul lui
Caragiale este, de asemenea, prezent în paginile virtuale ale Muzeului Neamului
Românesc-Mari Personalităţi Româneşti, iniţiat Nicoale Ioniţă, fostul
preşedinte al Biroului pentru Europa de Est a Asociaţiei Internaţionale a
Caricaturiştilor.
Născut la 30 ianuarie 1852, în satul Haimanale - astăzi
I.L. Caragiale, judeţul Dâmboviţa, a urmat Gimnaziul 'Petru şi Pavel' din
Ploieşti, studiile liceale terminându-le la Bucureşti.
Atras de teatru, a urmat, în cadrul Conservatorului de
Artă Dramatică din Bucureşti, Clasa de mimică şi declamaţie a unchiului său,
Costache Caragiali (1868-1870). A frecventat apoi şedinţele 'Junimii' (1877-1878),
în revista căreia, 'Convorbiri literare', îşi va publica principalele piese de
teatru.
De-a lungul timpului, a ocupat diferite funcţii: copist
la Tribunalul de Prahova, sufleur, la Iaşi, în trupa lui Mihail Pascaly,
sufleur şi copist la Teatrul Naţional din Bucureşti, redactor la revista
'Ghimpele' (1873-1875), la ziarul 'Timpul' (1878-1881), revizor şcolar,
funcţionar la Regia Monopolurilor Statului, profesor la liceul particular 'Sf.
Gheorghe' din Bucureşti, director general al teatrelor (în stagiunea
1888/1889).
A editat revista de umor în format de buzunar 'Claponul'
(mai-iun. 1877), un 'Calendar al Claponului' (1878), apoi ziarul 'Moftul român'
(1893, împreună cu A. Bacalbaşa; 1901), 'Vatra' (1901, împreună cu I. Slavici
şi G. Coşbuc).
În primăvara anului 1905 s-a stabilit la Berlin, autoexilându-se, împreună cu
familia, în urma decepţiilor din plan social şi cultural, care au culminat cu
scandalosul proces al plagiatului (1901-1902) inventat de scriitorul obscur
Caion (Constantin Al. Ionescu-Caion), referitor la piesa 'Năpasta'.
După debutul în gazetărie de la 21 de ani în revista 'Ghimpele', unde a susţinut rubricile
'Varietăţi' şi 'Una-alta' (1873-1875), a continuat să
colaboreze la numeroase publicaţii ale vremii cu cronici dramatice, schiţe,
traduceri: 'Albina Carpaţilor', 'Convorbiri literare', 'Epoca', 'Literatura şi
arta română', 'Noua revistă română', 'Românul', Telegraful', 'Tribuna',
'Universul literar', 'Viaţa nouă'.
De o valoare deosebită sunt articolele sale pe teme
sociale sau politice apărute în presă, dintre care se detaşează
articolul-pamflet 'Din primăvară până-n toamnă', publicat în revista vieneză
'Die Zeit' (1907). În scrierile sale (piese de teatru, schiţe, farse),
Caragiale a satirizat lumea pitorească a Capitalei şi provinciei de la
sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, afirmând că
'nimic nu-i arde pe ticăloşi mai mult decât râsul'.
S-a
remarcat cu predilecţie în dramaturgie, prin originalele comedii de moravuri:
comedia în două acte 'O noapte furtunoasă' (1878, premiera la 18 ian. 1879 la
Teatrul Naţional din Bucureşti, publicată în 'Convorbiri literare' în oct.-nov.
1879) - capodoperă a dramaturgiei româneşti, farsa într-un act 'Conul Leonida
faţă cu Reacţiunea' (1880, publicată la 1 febr., premiera la 16 apr. 1912 la
Teatrul Naţional din Bucureşti), comedia în patru acte 'O scrisoare pierdută'
(1884, premiera la 13/25 nov. 1884 la acelaşi teatru), comedia în trei acte
'D-ale carnavalului' (1885, jucată la 8 apr. şi publicată la 1 mai); drama 'Năpasta'
(1890, premiera în acelaşi an, la 3 febr.), alături de câteva piese de mai mică
valoare, scrie agerpres.ro.
A mai
lăsat studiul teatral 'Cercetarea critică asupra teatrului românesc' (1878), a
tradus câteva lucrări dramatice din literatura universală (tragedia în versuri
'Roma învinsă', de Al. Parodi, reprezentată
la Teatrul Naţional din Bucureşti la 21 mai 1878; 'La Camaraderie', de E.
Scribe.
Primul volum al lui Caragiale, 'Teatru', prefaţat de Titu
Maiorescu, prin studiul său din 1885, 'Comediile d-lui I. L. Caragiale', a
apărut în cursul anului 1889. Creator al schiţei în literatura română, a scris
numeroase 'Momente' şi 'Schiţe', asemănătoare teatrului, prin fondul lor
dramatic şi comic: 'Domnul Goe', 'Vizită', 'Bubico', 'Tren de plăcere', 'Petiţiune',
'Căldură mare', 'Un pedagog de şcoală nouă', 'Ultima oră', 'Inspecţiune',
'High-life', 'Telegrame', 'Justiţie' etc.
Ca nuvelist, Caragiale a cultivat proza de observaţie
psihologică şi naturalistă ('O făclie de Paşti, 'Păcat', 'Două loturi', 'În
vreme de război') şi fantastică ('La hanul lui Mânjoală', 'Kir Ianulea'). A
tradus din M. Twain, Ch. Baudelaire, E.A. Poe ş.a., iar opera sa a fost, la
rândul ei, tradusă în numeroase limbi.
La 9/22 iunie 1912, I.L. Caragiale a încetat din viaţă
subit în locuinţa sa de la Berlin din cartierul Schöneberg, bolnav fiind de
arterioscleroză. Mai târziu, a fost înmormântat la Cimitirul Bellu din
Bucureşti, nu departe de Mihai Eminescu. A fost ales membru de onoare
post-mortem al Academiei Române (28 oct. 1948).
Cortegiul funerar, format la biserica Sf. Gheorghe, a
făcut un ocol prin faţa Teatrului Naţional şi a continuat apoi drumul până la cimitir, în
fruntea miilor de bucureşteni care au luat parte, la această solemnitate
aflându-se toţi marii scriitori ai timpului: Al. Vlahuţă, Mihail Sadoveanu,
Emil Gârleanu, Cincinat Pavelescu, Şt. O. Iosif, O. Densuşianu, Corneliu
Moldovan, Delavrancea, Sandu Aldea, N.D. Cocea şi alţii.
OPERA LUI ION LUCA CARAGIALE
Teatru
Comedii
§
O soacră (farsă fantezistă într-un act)
§
Hatmanul Baltag (operă bufă)
§
1 Aprilie (monolog)
Drame
Nuvele
și povestiri
§
Poveste
§
Boborul
§
Două loturi (1901)
§
La conac
§
Mamă...
§
Ion...
Momente
și schițe
Publicate în volum
§
Justiție
§
Mitică
§
Art. 214
§
Politică
§
D-l Goe
§
La Moși
§
Bubico
§
Infamie
§
C.F.R.
§
Urgent
§
Cum stăm
§
Meteahnă
§
La poștă
§
Moșii
§
O lacună
§
Cadou...
§
Țal!...
§
Reformă
Publicate în periodice
§
Calendar
§
Cronica
§
La Paști
Publicistică
Literatură și cultură
§
Scandal
§
Muzica
Articole politice
§
Apelul la unire -
§
Cronica
§
Gogoși
§
Resbelul
Parodii
§
Smărăndița (roman modern)
