MĂRŢIŞORUL

Martisorul este o sarbatoare traditionala romaneasca veche de peste 8000 de ani si a fost sarbatorita inca de pe vremea getilor. Martisorul celebreaza sosirea primaverii si renasterea naturii. De martisor fetele si femeile trebuie sa poarte fire lana rosie si albe, pentru sanatate, noroc si un an nou bun.

 In vechiul calendar al romanilor, in ziua de 1 martie se sarbatorea Matronalia, ziua lui Marte, zeul fortelor naturii, al primaverii si al agriculturii. La noi insa, martisorul reprezinta simbolul primaverii si al revenirii la viata, este un simbol care aduce credinta, optimism si veselie. In folclorul romanesc, exista mai multe legende despre martisor si aparitia lui in randul sarbatorilor.

Lupta dintre bine si rau

Se spune ca pe vremuri, soarele lua chipul unui fecior chipes si cobora in sat, la hora. Zmeul l-a pandit si in cele din urma l-a rapit si l-a inchis intr-o temnita. Dupa ce zmeul a furat soarele, lumea a devenit trista, fara rasete si veselie. Intr-una din zile, un tanar se hotaraste sa salveze soarele si sa il infranga pe zmeu.

Toata omenirea l-a incurajat pe tanar si i-a dat o parte din puterea sa. Drumul flacaului pana la palatul zmeului a durat trei anotimpuri: vara, toamna si iarna. Dupa ce l-a gasit pe zmeu au inceput sa se lupte. Si s-au luptat zile si saptamani intregi pana ce flacaul l-a omorat pe zmeu si a eliberat soarele care s-a ridicat pe cer si a bucurat intreaga omenire.

Odata cu revenirea soarelui pe cer, natura a reinviat, insa tanarul curajos nu a mai apucat sa prinda primavara. Sangele sau s-a scurg in zapada imaculata, in care rasareau ghiocei. De atunci exista traditia ca tinerii flacai sa impleteasca doua fire, unul alb si unul rosu si sa le ofere ofere fetelor pe care le iubesc.

Rosul simbolizeaza astfel dragoste si aminteste de sangele voinicului care a salvata soarele, iar albul reprezinta sanatatea si puritatea ghiocelului, prima floare a primaverii.