Biblioteca Maia Martin: Nicolae Labis, Moartea căprioarei, lectura Maia Ma...

Biblioteca Maia Martin: Nicolae Labis, Moartea căprioarei, lectura Maia Ma...: Nicolae Labis, Moartea căprioarei, lectura Maia Martin montaj Maia Martin

GRIGORE VIERU

http://www.nicepps.ro/prezentare-pps-ppt-grigore-vieru-4010.html

S-a născut pe 14 februarie 1935, în satul Pererâta din fostul judeţ Hotin, pe teritoriul de azi al Republicii Moldova, în familia de plugari români a lui Pavel şi Eudochia Vieru, născută Didic. A absolvit şcoala de şapte clase din satul natal în anul 1950, după care a urmat şcoala medie din orăşelul Lipcani, pe care o termină in 1953. A debutat editorial în 1957, student fiind, cu o plachetă de versuri pentru copii, "Alarma", apreciată de criticii literari. În 1958, Vieru a absolvit Institutul Pedagogic "Ion Creangă" din Chişinău, Facultatea de Filologie şi Istorie. În acelaşi an, i-a apărut a doua culegere de versuri pentru copii, "Muzicuţe", şi s-a angajat ca redactor la revista pentru copii „Scânteia Leninistă”. A fost redactor la revista Nistru, publicaţie a Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. Între 1960 şi 1963, Vieru a fost redactor la editura Cartea Moldovenească, unde i-au apărut şi două plachete de versuri pentru copii: "Făt-Frumos şi Curcubeul" şi "Bună ziua, fulgilor!". În 1964, publică în revista Nistru poemul "Legământ", dedicat poetului Mihai Eminescu. În 1965, îi apare volumul "Versuri pentru cititorii de toate vârstele", pentru care i se acordă Premiul Republican al Comsomolului în domeniul literaturii pentru copii şi tineret (1967). În 1967, Revista Nistru publică poemul "Bărbaţii Moldovei", cu o dedicaţie pentru "naţionalistul" Nicolae Testimiţeanu. Întregul tiraj este oprit, iar dedicaţia este scoasă. În 1968 are loc o cotitură logică în destinul poetului, consemnată de volumul de versuri lirice "Numele tău", cu o prefaţă de Ion Druţă. Cartea este apreciată de critica literară drept cea mai originală apariţie poetică. Chiar în anul apariţiei, cartea devine obiect de studiu la cursurile universitare de literatură naţională contemporană. Trei poeme din volum sunt intitulate "Tudor Arghezi", "Lucian Blaga", "Brâncuşi", iar alte două sunt închinate lui Nicolae Labiş şi Marin Sorescu. Asemenea dedicaţii apar pentru prima oară în lirica basarabeană postbelică. În 1969, el publică "Duminica cuvintelor" la editura Lumina, cu ilustraţii de Igor Vieru, o carte mult îndrăgită de preşcolari, care a devenit "obligatorie" în orice grădiniţă de copii. În 1970, editura Lumina publică "Abecedarul", semnat de Spiridon Vangheli, Grigore Vieru şi pictorul Igor Vieru. S-a dat o luptă aprigă de câţiva ani pentru apariţia lui, luptă în care s-au angajat şi învăţătorii basarabeni, lucrarea fiind considerată naţionalistă de către autorităţi. Tot în 1970, apare volumul selectiv de versuri pentru copii "Trei iezi". La numai câteva zile după apariţie, în urma unui denunţ, volumul este retras din librării pentru poemul "Curcubeul", în care s-a găsit "ascuns" tricolorul românesc. În 1973, Grigore Vieru trece Prutul în cadrul unei delegaţii de scriitori sovietici. Participă la întâlnirea cu redactorii revistei Secolul XX, Dan Hăulică, Ştefan Augustin Doinaş, Ioanichie Olteanu, Geo Şerban şi Tatiana Nicolescu. În 1974, Zaharia Stancu, preşedintele Uniunii Scriitorilor din România, îi face o invitaţie oficială din partea Uniunii Scriitorilor, căreia poetul îi dă curs. Vizitează Transilvania, însoţit de poetul Radu Cârneci. În acelaşi an, apare volumul de versuri lirice "Aproape", cu ilustraţii color de Isai Cârmu. În 1977, la invitaţia Uniunii Scriitorilor din România, Vieru vizitează, împreună cu soţia, mai multe oraşe din România: Bucureşti, Constanţa, Cluj-Napoca şi Iaşi. Un an mai târziu, prin apariţia la editura Junimea din Iaşi (director Mircea Radu Iacoban) a volumului "Steaua de vineri", cu un cuvânt-înainte semnat de Nichita Stănescu, se rupe tăcerea între scriitorii români de pe ambele maluri ale Prutului. În 1981, la editura Albatros din Bucureşti (director Mircea Sântimâbreanu), în colecţia "Cele mai frumoase poezii", apare o selecţie din lirica poetului sub numele "Izvorul şi clipa", cu o prefaţă de Marin Sorescu. În 1982 este lansat filmul muzical pentru copii "Maria Mirabela", al regizorului Ion Popescu, textele pentru cântece fiind semnate de Grigore Vieru, iar în 1988 i se acordă cea mai prestigioasă distincţie internaţională în domeniul literaturii pentru copii: Diploma de Onoare Anderesen. În acelaşi an apare cartea de versuri "Rădăcina de foc", la Editura Universul din Bucureşti (director Romul Munteanu). În 1989, Vieru este ales deputat al poporului. Adunând în jurul său pe cei mai populari interpreţi şi compozitori de muzică uşoară din Basarabia, poetul întreprinde un turneu în Moldova de peste Prut. În 1990, Grigore Vieru este ales Membru de Onoare al Academiei Române, în 1991 devine membru al Comisiei de Stat pentru Problemele Limbii, iar în 1992, Academia Română îl propune pentru premiul Nobel pentru Pace. În 1993, poetul este ales membru corespondent al Academiei Române. La împlinirea vârstei de 60 de ani, în 1995, Vieru este sărbătorit oficial la Bucureşti, Iaşi şi la Uniunea Scriitorilor din Chişinău. În acelaşi an, poetul este ales membru al Consiliului de administraţie pentru Societatea Română de Radiodifuziune. În 1996 este decorat cu Ordinul Republicii. În 1997, Editura Litera din Chişinău lansează volumul antologic "Acum şi în veac" (Colecţia: Biblioteca şcolarului), iar în 2000 este decorat cu Medalia guvernamentală a României "Eminescu" - 150 de ani de la naştere. La 16 ianuarie 2009, poetul a suferit un grav accident de circulaţie, în apropiere de Chişinău. La 48 de ore după accident, inima lui Grigore Vieru a încetat să bată, pe fondul unor politraumatisme multiple şi al unei poliinsuficienţe a sistemelor şi organelor.

OTILIA CAZIMIR

Otilia Cazimir  

Otilia Cazimir, poeta, prozatoare si publicista, cunoscuta in special pentru poeziile sale destinate copiilor, s-a nascut pe 12 februarie 1894 in localitatea Cotu Vames, judetul Neamt. Otilia Cazimir este pseudonimul literar al poetei Alexandra Gavrilescu, dar acesta nu este singurul pseudonim al scriitoarei, Alexandra Casian, Magda, Ofelia, Dona Sol, sunt alte cateva, folosite in special la semnarea articolelor "feministe".

Scriitoarea urmeaza cursurile primare la scoala Domneasca, cursurile liceale la Liceul Oltea Doamna si cele universitare la Facultatea de Litere si Filosofie din Iasi.

Otilia Cazimir colaboreaza la numeroase reviste, dar mai ales la "Viata romaneasca", in care isi face debutul in anul 1912 cu poezia "Noapte". A publicat aproape 60 de volume de poezii, primul volum "Lumini si umbre'' aparand in 1923. Urmeaza Fluturi de noapte (1927), Cantec de comoara (1931), Cronici fanteziste si umoristice (1930), Jucarii (1938), Poezii (1939), Versuri (1957).

In afara de poezie, Otilia Cazimir a publicat si volume de schite si nuvele, a facut traduceri din literatura rusa si franceza. Proza sa include: Din intuneric. Fapte si intimplari adevarate (1928), Din jurnalul unei doctorese (1928), Gradina cu amintiri (1929), A murit Luchi (1942), Prietenii mei scriitorii... (1961).

Scriitoarea a fost distinsa cu mai multe premii, printre care: Premiul Academiei Romane (1927), Premiul "Femina-Vie Heureuse" in 1928, Premiul National pentru Poezie (1937), Premiul Societatii Scriitorilor Romani (1942). Este membra a Societatii Scriitorilor Romani din anul 1929.

Otilia Cazimir s-a stins din viata la 8 iunie 1967, si este inmormantata la cimitirul Eternitatea din Iasi.

NOAPTEA BIBLIOTECILOR ROMÂNEŞTI

În data de 23 aprilie 2013, sărbătorim ZIUA MONDIALĂ A CĂRŢII  ŞI A DREPTULUI DE AUTOR. Cu această ocazie, biblioteca şcolii  vă invită începând cu orele  18.00 la manifestarea  NOAPTEA BIBLIOTECILOR.

Activităţi :

Parada personajelor din lectura preferată -  provocări la lectură - membrii Clubului de lectură „ Mirajul cărţilori”.

Un strop de poezie din partea elevilor - promovarea lecturii de poezie, prin recital de poezie în sala de lectură;

Vizionare de filme

Step Up 2:  The Streets(2008)

Regia: Jon M. Chu. 

Distribuţie: Adam G. Sevani, Briana Evigan

Scenariul Toni Ann Johnson si de Karen Barna

Juno(2007)

   

Regia : Jason Reitman

Distribuţie :  Ellen Page, Michael Cera, Jennifer Garne

VĂ AŞTEPTĂM ÎN SALA DE LECTURĂ !

RADU TUDORAN

8 MARTIE 1910 - 18 NOIEMBRIE 1992

S-a născut în localitatea Blejoi, județul Prahova, la data de 8 martie 1910, pe numele său adevărat Nicolae Bogza, fiind fratele lui Geo Bogza. Nostalgia puternică manifestată față de călătoria pe mări a moştenit-o probabil de la tatăl său, Alexandru Bogza, funcționar al marinei comerciale.

După ce termină Liceul Militar de la Mănăstirea Dealu în anul 1930 și, apoi, Școala Militară de Ofițeri de la Sibiu în anul 1932, funcționează timp de șase ani, (1932 - 1938), ca ofițer al Armatei Române.

Renunță la cariera militară în anul 1938, an în care debutează cu un reportaj în revista „Lumea românească”, condusă de Zaharia Stancu. Există, desigur, o relație evidentă între demisia sa din armată și primele sale reușite literare. Tot acum, își schimbă numele literar din Nicolae Bogza în Radu Tudoran, pentru a nu sugera nici un fel de legătură directă cu fratele său.

În 1940 i-a apărut prima carte, volumul de nuvele Orașul cu fete sărace. În anul următor, 1941, îi apare romanul Un port la răsărit, roman care nu a fost remarcat de critica literară decât cu mare întârziere și, mai apoi, din motive politice, trecut în conul de umbră al uitării. Din păcate, din cauza războiului, și apoi după instaurarea comunismului în România, acest frumos roman, scris cu acea eleganță firească a omului Radu Tudoran, avea să fie complet ignorat din două motive, care erau total opuse politicii noului regimului de la București controlat de Kremlin. Unul era spațiul evocat, Basarabia iar al doilea era, desigur, analiza lucidă, necruțătoare și critică a lumii pan-slaviste, adică a lumii aflate sub controlul rus-sovietic.

BIOGRAFIE 1945-1992

În timp ce fratele său, Geo Bogza, s-a descurcat cu abilitate în meandrele tulburi ale anilor 1945 - 1947, fiind un militant de stânga, Radu Tudoran mult mai sincer și mai puțin abil, a scris articole în care critica în mod egal extremismul de dreapta, dar și politica Uniunii Sovietice.

Tot în această perioadă tulbure pentru România, 1945 - 1947, a continuat să scrie și să publice, a strâns bani, s-a stabilit la Brăila, și a construit o corabie cu care voia să plece în lume.

Dintr-o dată, spre sfârșitul anului 1947, când controlul sovieticilor asupra României devenise total, Radu Tudoran a fost rapid trecut pe o linie total moartă. Conform spuselor sale, citat fiind dintr-un interviu acordat Marinei Spalas și publicat în Revista „Contemporanul”numărul 15 din 1992: „După 1947 am fost înmormîntat, nimeni n-a mai pomenit de mine decît dacă își mai aducea cineva aminte să-mi vîre o suliță în coaste.”

Totuși, nu este supus nici persecuțiilor și nici raidurilor Securității sau închisorii. Aflat în conul de umbră al dizgrației alege traducerile, în special din autori ruși și

sovietici, ca mijloc de menținere a contactului cu literatura și ca mijloc de existență.

Revine pe scena literară cu un aparent anodin și inofensiv roman pentru tineret, Toate pînzele sus! în anul 1954, care devine aproape instantaneu un succes răsunător la publicul de toate vârstele, aprinzând imaginația a milioane de tineri români pentru câteva generații. Romanul, scris cu mare talent narativ și descriptiv, este puternic influențat de pasiunea pentru aventură a autorului. Descrie călătoria pe care Radu Tudoran nu a mai putut să o facă în 1948, deși corabia sa, propria sa goeletă „Speranța”, fusese construită și îl aștepta să plece în rada portului Brăila. Modelul său de navigator l-a constituit Joshua Slocum, aidoma căruia ar fi vrut să plece în jurul lumii.

Radu Tudoran a trăit retras mereu, până la sfârșitul vieții sale, dar a publicat de fiecare dată best-seller-uri. În 1977, numărul total al exemplarelor din cărțile sale – aproape fiecare reeditată de mai multe ori – depășea cu mult 1 500 000 de exemplare tipărite. Cu banii aduși de romane, scriitorul și-a construit din nou o ambarcațiune pentru excursii, mai mică însă decât prima sa corabie, pentru că aceasta era destinată unor călătorii mult mai puțin temerare.

Proiectul său cel mai ambițios din punct de vedere literar rămâne ciclul de șapte romane Sfârșit de mileniu, scris cu o transparență și o naturalețe atât de firească încât un cititor mai puțin experimentat nu va sesiza puterea și eleganța stilului ce l-au caracterizat pe Radu Tudoran încă de la publicarea romanului Un port la răsărit. Sfârșit de mileniu este o frescă complexă a societății românești a secolului XX, fiind ciclul căruia talentatul prozator i-a închinat toată puterea sa creatoare a ultimilor săi 20 de ani de viață.

A avut întotdeauna, precum scrisul său cizelat, elegant și complex, faima reală a unui bărbat distins si cuceritor. În ultimul an al vieții lucra la al șaptelea roman din ciclul Sfârșit de mileniu, Sub zero grade, în care era vorba de perioada de ocupație sovietică, din 1944 și până în 1953.

A murit în dimineața zilei de 18 noiembrie 1992, la Spitalul Fundeni, din cauza unei boli a arterelor, după mai multe intervenții chirurgicale care n-au reușit să-l salveze. Fratele său mai mare, Geo Bogza, a murit un an mai târziu.

OPERE PUBLICATE

Nuvele

Orașul cu fete sărace , București:, Editura Socec, 1940

Romane

Un port la răsărit , București: Editura Socec, 1941, Editura Arta Grafică, 1991

Anotimpuri, București: Editura Socec, 1943 (ediția a II-a, 1946; ediția a III-a, 1947; ediția a IV-a, București: Editura Albatros, 1974)

Flăcări, București: Editura Forum (Tipografia „Cartea de Aur”), 1945 (ediția a II-a, 1947; ediția a III-a, București: Editura Socec, 1948; ediția a IV-a, București: Editura Tineretului, 1958; ediția a V-a, cu titlul Flăcările, București: Editura Minerva, 1971; ediția a VI-a, cu titlul Flăcările, București: Editura Eminescu, 1983)

Purcelul care a ajuns boier, București: Tipografia „Pro-Pace”, 1945

Ferma „Coțofana veselă”, Craiova: Tipografia „Scrisul Românesc”, 1946

Întoarcerea fiului risipitor, București: Editura Socec, 1947 (ediția a II-a, București: Editura Minerva, 1970; ediția a III-a, 1971; ediția a IV-a, 1974; ediția a V-a, București: Editura Eminescu, 1984)

Toate pînzele sus! (roman), București: 1954 (ediția a II-a, revizuită și adăugită, București: Editura Tineretului, colecția „Cutezătorii”, 1957; ediția a III-a, 1961; ediția a IV-a, 1964; ediția a V-a, 1967; ediția a VI-a, în 2 volume, cu o postfață a autorului, București: Editura Minerva, 1973; ediția a VII-a, cu o prefață a autorului, București: Editura Ion Creangă, 1980)

Ultima poveste, București: Editura Tineretului, 1956 (ilustrații de Coca Crețoiu Seinescu) (ediția a II-a, 1964; ediția a III-a, București: Editura Ion Creangă, 1973)

Dunărea revărsată, București: Editura pentru Literatură, 1961 (ediția a II-a, 1963; ediția a III-a, 1967; ediția a IV-a, București: Editura Minerva, 1977)

O lume întreagă, București: Editura Tineretului, 1964 (ediția a II-a, 1969)

Al treilea pol al Pămîntului, București: Editura Ion Creangă, 1971

Maria și marea, București: Editura Albatros, 1973, Editura Arta Grafică, 1992

Acea fată frumoasă, București: Editura Cartea Românească, 1975

Ciclul Sfârșit de mileniu se compune din șapte romane:

Casa domnului Alcibiade, București: Editura Cartea Românească, 1978

Retragerea fără torțe, București: Editura Eminescu, 1982

Ieșirea la mare, București: Editura Eminescu, 1984

Victoria neînaripată, București: Editura Eminescu, 1985

Privighetoarea de ziuă, București: Editura Eminescu, 1986

O sută una lovituri de tun, București: Editura Eminescu, 1989

Sub zero grade, București, Editura Arta Grafică, 1994 (postum)

IMPRESII DE CALATORIE

Al optzeci și doilea, București: Editura pentru Literatură, 1966 (despre o călătorie pe ocean cu traulerul „Constanța”)

Oglinda retrovizoare, 1970 (despre Italia)

La nord de noi înșine, București: Editura Eminescu, 1979

Frumoasa adormită, București: Editura Eminescu, 1981 (despre Statele Unite ale Americii)

TRADUCERI

A tradus singur sau în colaborare din: Aleksandr Bek, Charles Darwin, Aleksandr Fadeev, Ivan Goncearov, I. Listenov, N. Nikitin, L. Platov, Boleslaw Prus, Anatoli Rîbakov, Tihon Semușkin, Manaf Suleimanov, Aleksei Nikolaevici Tolstoi, Jules Verne, Vitali Zakrutkin,Antonín Zápotocký.