|
·
1935 2 decembrie - Se naste Nicolae Labis, în Poiana Mărului,
comuna Mălini, raionul Fălticeni, judetul Suceava (pe teritoriul fostului judet
Baia). În afară de Nicolae, familia
Labis mai are două fete: Margareta si Dorina.
·
1935-1942 - Nicolae Labis învată să citească, pe la
5 ani, de la elevii mamei sale. Între primele lecturi, Capra cu trei iezi.
Incepe să deseneze, anuntând o pasiune si o vocatie.
·
1942-1946 - face Scoala primară în satul natal (în
clasa mamei), apoi, în refugiu, în comuna Mihăilesti, satul Văcarea (lângă
Câmpulung Muscel), unde va urma clasa a III-a, obtinând numai note de 9 si 10.
Colegii de atunci îsi amintesc că scria poezii si scenete si îi plăcea să apară
în public ca recitator. În mai, 1945, familia se întoarce acasă si se
stabileste la Mălini.
·
1946-1951 - Se
înscrie la Liceul "N. Gane" din Fălticeni. Bune rezultate scolare
(medii finale peste 9,00).In liceu ţine un jurnal, Antologie
si informatii literare (gânduri, conspecte, rezumate), atestând un
orizont si un ritm de lectură impresionante. Dintre scriitorii preferati:
Creangă (evocat în Străbunul meu, poemă din 1947) si Sadoveanu, a căror amintire sau prezentă
în Fălticeni o urmăreste, străbătând itinerarele literare ale orasului.
Participă, ca elev, la organizarea de conferinte si sezători literare, la 13
ani jucând, chiar în Femeia îndărătnică de Shakespeare, pe o scenă improvizată
din Poiana Mărului. Noi încercări literare (caietele de teme păstrează, pe
ultimele file, numeroase poeme) În 1949,
trimite "Scânteii Tineretului"
Slove de ziar si la Posta redactiei se observă că tânărul corespondent are
"mult simt artistic". În noiembrie1949 începe
să scrie (pe un caiet de scoală, descoperit 30 ani mai târziu) nuvela Cărări spre victorie. În august 1950 (la 15 ani), poezia Muntele cântă, din caietul pe care l-a
intitulat Cântecul unui adolescent,
este trimisă "Vietii românesti".
Revista confirmă primirea manuscrisului, notând, în răspunsul semnat de
Cristian Sârbu, Mihu Dragomir si Eugen Jebeleanu că "numai din aceste versuri nu ne-am putut, însă, forma o părere asupra
posibilitătilor dumitale" si cere lui Nicoale Labis precizări
biografice suplimentare. Muntele cântă
va vedea lumina tiparului în 1972, în Moartea unui poet.
·
1950 noiembrie participa la Consfătuirea tinerilor
scriitori moldoveni, fiind cel mai tânăr dintre tinerii participanti. Prezent
ca o "minune locală", el uimeste pe cei de fată prin cultura vastă,
solidă si se impune tuturor prin severă stăpânire de sine. La festivitatea
finală recită propria sa poezie, Fii dârz si
luptă, Nicolae! (publicată, o lună mai târziu, în "Iasul nou", unde va semna în continuare sau
Nicolae Labis sau Niculai Mălin), dar, neimpresionat de succesul obtinut,
"părăseste scena triumfător si glacial", cum îsi aminteste Lucian
Raicu, aflat si el în asistentă.
- 1951 mai - participă la Concursul de limba si literatură română,
matematică si fizică, faza pe tară, Bucuresti,obţinând premiul I la limba
română si fără "nici cea mai mică urmă de emotie vizibilă" ia
cuvântul în numele tuturor concurentilor la festivitatea de închidere.
Profită de venirea în capitală pentru a trece si pe la redactia "Vietii românesti", unde este întâmpinat
cu bucurie si afectiune.
- 1952 ianuarie – este ransferat la Liceul "M. Sadoveanu"
din Iasi. Este conducător al cenaclului literar din scoală. Aici îl
cunoaste pe George Mărgărit, poet si publicist de autentică finete
intelectuală, a cărui prietenie îl va însoti toată viata. Continuă seria
"prelucrărilor", de această dată din Lenau (pornind de la
varianta literară făcută de Stefan Siklody) si două traduceri vor apărea
în "Iasul nou". Vara, Labis
întrerupe cursurile liceului, pe care îl va urma, din 1953, la fără frecventă
pentru a da, în august 1954, la Fălticeni, examenul de
maturitate, când obtine la limba română nota maximă.
- 1952 15 septembrie – în urma unui examen de admitere,
Nicolae Labis intră la Scoala de literatură "Mihai Eminescu" din
Bucuresti. "Văd un băiat de 16
ani, foarte bine legat, mai mult scund, cu o frunte limpede încadrată din
toate părtile de un păr hirsut, neobisnuit de mobil, dar de o mobilitate
particulară, stăpânită de o distinctie nativă, un băiat care zâmbeste tot
timpul, cu întreaga înfătisare, îndeosebi cu ochii, si în surâsul căruia
ingenuitatea se contopeste suav cu o siretenie ironică" (D.
Micu). Face parte din a treia serie de "elevi" ai Scolii,
alături de Ion Gheorghe, Radu Cosasu, Mihai Negulescu, Gheorghe Tomozei,
Florin Mugur, Lucian Raicu, Doina Sălăjan... Cursurile sunt deschise de
Petre Iosif, directorul Scolii. La festivitate participă, ca invitat de
onoare, Mihail Sadoveanu ce spune tinerilor învătăcei: "Dacă dintre domniile voastre vor
iesi doi sau trei scriitori, atunci va fi bine". Labis, despre
care, după cum se vede, atât unii colegi, cât si scriitorii ştiau că este
poet, învată la clasa de măiestrie a Veronicăi Porumbacu. Alti profesori
din Scoală: Mihai Gafita (seminarul de creatie), Eusebiu Camilar, Mihai
Beniuc, Nina Cassian, Mihu Dragomir (catedra de măiestrie artistică),
Tudor Vianu (prelegeri de literatură universală), D. Micu, Ion Oană. Labis
este redactor la sectorul de poezie din redacţia "Anilor de ucenicie", revista Scolii. Din
această perioadă datează Minimale,
caiet incluzând lecturi considerate ca fiind absolut obligatorii pentru un
tânăr poet: Rilke, Arghezi, Valery, Ion Barbu, Descartes, Hegel, Heraclit,
Kant, Horatiu, Proust, Keats, Lukâcs... Mitul lecturii si al bibliotecii,
constituit încă din copilărie, devine dominant în universul spiritual al
adolescentului.
- 1953 februarie – este pus în discutia colectivului pentru
"abateri de la morala si disciplina Scolii"
- 1953 august. - sub
semnătura Nicolae Mălin apare în "Iasul nou", poemul Cuvânt tovarăsului Vladimir Maiakovsks:
"Nu te imit rupând la vers ca
altii" sau drag Esenin, ce
să-i faci, si Blok/ Da' mă tot bate gândul că de-ai sti-o/ Aceasta nu
te-ar supăra deloc". În manuscris traducere un catren de Villon. Citeste enorm si îsi
cheltuieste toti banii în librării sau anticariate. O mare descoperire
este editia Eminescu făcută de Perpessicius pe care o cercetează, împreună
cu câtiva colegi prieteni, sub puterea unei fervori intelectuale iesite
din comun.
- 1953 1 septembrie – este
data unei scrisori de dragoste (neexpediată, însă), interesantă în
primul rând pentru felul matur în care tânărul Labis îsi observă si
mărturiseste "îndepărtarea" eului liric de cel biograflc: "Dragă Lucica, pentru că pe oameni îi
interesează orice se petrece cu dânsii, află că te iubesc neîngăduit de
mult. Nu te speria, ti-am substituit toate gândurile si de aceea nu cer
reciprocitate. Scrisoarea aceasta pot scrie într-o clipă de totală
îndepărtare de mine. Este, dacă vrei, o farsă pe care cel care judecă o
joacă celui îndrăgostit. El este romantic si, asemeni lui Faust din Lenau,
se multumeste cu imaginile. Se spune că cei mai mari satirici erau foarte
duiosi. Sunt duios si eu cu obiectul hazului meu, Nicolae Labis. De aceea,
nu te purta prea milos cu el. Poate să-l jicnească. Nu-l lăuda prea mult, din politetă.
Poate să-l supere. Dar întâlneste-l din când în când.
Poate în clipele lui de mare turburare va citi sumedenie din versurile lui
scrise pentru tine. Să nu te temi că am să râd de situatia aceasta
ridicolă. Când se află el în hainele noastre, si aceasta se întâmplă
întotdeauna de-o vreme încoace eu nu mai exist. Veţi fl deci singuri. Nu
te speria, ti-am substituit toate gândurile si vezi, de aceea, nu cer
reciprocitate. Pentru că pe oameni îi interesează orice se petrece în
legătură cu ei, află că te iubesc neîngăduit de mult. Nicolae Labis. P.S.
Scrisoarea aceasta o trimit eu, cel care judec, rupând o foarte lungă
scrisoare de-a lui. Amenintând cu degetul, spun la revedere, căci se pare
că eu am să dorm un somn cam lung".
- 1951-1954 - o extrem de întinsă productie
lirică, găzduită în principalele publicatii culturale si literare ale
vremii, vă rămâne doar acolo, întrucât nici Primele
iubiri, nici Lupta cu
inerţia, si nici una
dintre editiile apărute între 1958 -1985 nu o vor retine. Sunt poezii
urmând, confirmând tematica si retorica lirică a deceniului sase, dar
care, citite astăzi, fac totusi notă aparte. În monografla sa, Ion Bălu
observă că versul în discutie "sună altfel, vocea lui este mai
catifelată, mai suavă, privirea senină, sufletul candid", asa încât "semnele poetului înzestrat nativ
sunt vizibile în crispările antiromantice, îndreptate împotriva
sentimentalismului enuntiativ, în efortul de a scoate expresia artistică
de sub înrâurirea jurnalismului prozaic".
- 1954 primăvara. – este pus în discutia organizatiei
U.T.M. si, cu 1 vot contra, se hotărăste excluderea sa din organizatie.
Sancţiunea nu este, însă, confirmată de organele superioare. Il viziteaza
des pe Mihail Sadoveanu.
- 1954 iunie – la banchetul de absolvire, Labis recită
poemul Vârsta de brom tipărit
postum, în 1962. Este angajat în
redactia "Contemporanului",
apoi a" Gazetei literare".
- 1954 octombrie – publică în "Viata Românească": Moariea
căprioarei. Se înscrie la Facultatea de filologie, dar o
părăseste după un semestru
- 1955-1956 – sunt scrise piesele lirice
majore din creatia poetului. Multe
dintre ele, desi publicate în reviste, nu intră în sumarul Primelor iubiri. Altele, vor rămâne în
manuscris. Toate, însă, vor pătrunde treptat în conştiinţa publică, odată
cu editiile de după 1962. Din aceeaşi perioadă, o traducere parţială (Au lecteur)
si o traducere integrală (Harmonie du soir) din Baudelaire.
- 1956 martie – are loc Conferinta pe ţară a
tinerilor scriitori la care Labis rosteşte un cuvânt exemplar.
- 1956 toamna - Puiul de
cerb, poem pentru copii, precede cu numai câteva săptămâni
debutul poetic Primele iubiri . Intreg
anul fusese şi continua să fle "neverosimil de productiv", căci
în timp ce manuscrisul Iubirilar îsi urma nu foarte dreptele lui căi
editoriale, Labis scrie mult, publică, iar proiectul Luptei
cu inerţia îl preocupă intens.
- 1956 10 decembrie – noaptea este
accidentat de un tramvai în statia de vis-ă-vis de Spitalul Coltea.
Transportat imediat la spital, are ca diagnostic (serviciul de chirurgie,
ora 2.30): "traumatism cranian si al coloanei vertebrale;
paraplegie?" Spre ziuă, este transferat la Spitalul de urgentă. Aici,
dimineata, va dicta prietenului său Aurel Covaci cele 11 versuri dintre
care primul este: "Pasărea cu colt de
rubin..." Eforturile medicilor, enorma mobilizare
sufletească a colegilor, cunoscutilor si, bineînteles, prietenilor nu pot
opri drumul ireversibil al bolii.
- 1956 22 decembrie - Nicolae Labis moare noaptea, la ora 2.00.
Luni, 24 decembrie, ora 12.00, la
adunarea de doliu de la Casa Scriitorilor vorbesc Eugen Jebeleanu,
Gheorghe Tomozei si Paul Georgescu, iar Paul Anghel citeste Moartea căprioarei. Este înmormântat la cimitirul Bellu după ce
convoiul face un ocol prin fata mormântului lui Mihai Eminescu.
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu